Și asta mi-a stârnit foarte tare interesul pe partea de coaching.
Totuși, n-am putut să nu mă întreb două lucruri:
- dacă de fapt toată treaba asta cu coachingul nu e doar o reetichetare fancy a ceea ce înseamnă Psihoterapie (pt coaching personal), respectiv Consultanță organizațională (pt executive coaching și corporate coaching).
- care e diferența între Coaching și Mentoring
În ceea ce privește primul issue, cu reetichetarea, răspunsul a fost parțial - Din punctul lui Gerard de vedere (așa cum l-am înțeles eu), Psihoterapia tinde spre rezolvarea de probleme specifice, pe când Coachingul tinde mai mult spre proiectarea vieții, înglobând astfel etapele de prevenție primară și secundară. În ceea ce privește asemuirea unui Corporate coach cu un Consultat organizațional, se pare că cel din urmă vine și cu sfaturi de rezolvare a problemelor, pe când Coachul, din nou, pune întrebările potrivite pentru ca oamenii in charge să ajungă la soluția cea mai bună pentru ei.
Challenge-ul pentru un coach, așa cum l-am resimțit eu din simulările pe care le-am făcut, e în primul rând ”cum să ajungi la obiectivitate în relația cu coachee-ul și cum să-ți înfrânezi pornirile de ”vecină cu experiență mare de viață”(pentru cunoscători). Cred că de fooarte mare ajutor ar fi să nu fi familiarizat deloc cu domeniul în care activează clientul. Și totuși, ce se întâmplă cu Personal/Life Coaching unde toți avem experiențe multiple, nu?
În final, vreau doar să menționez că această industrie a Coachingului este a doua, ca și rapiditate în dezvoltare, în momentul acesta, în lume (după IT).
So, watch out, human resources practitioners - it might be a path to follow!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu